Am scanat 17 site-uri de firmă. Ce am găsit

În septembrie 2026 am trecut cu același script prin toate cele 17 domenii din portofoliul nostru. Nu ca să dăm pe cineva de gol — unele sunt făcute de noi, altele au zece ani și au trecut prin alte mâini. Ca să vedem tiparul.

Tiparul există și e mai puțin tehnic decât v-ați aștepta. Mai jos e ce am găsit, fără să numim niciun site: verificarea e listă internă de lucru, nu material de publicat cu nume.

Cum s-a măsurat

Un singur script, aceeași convenție pentru toate. Timpul de răspuns al serverului e time_starttransfer din curl, luat ca minimul din trei cereri consecutive — nu o singură cerere la rece, care măsoară altceva. Restul cifrelor (fișiere CSS și JavaScript, title, meta description, H1, sitemap, plugin-uri vizibile) se citesc din HTML-ul paginii principale.

Două dintre cele 17 n-au putut fi accesate din rețeaua de la birou și au fost scanate din alta, cu o singură cerere — deci timpul lor de răspuns nu e strict comparabil cu al celorlalte. Spunem asta pentru că altfel cifra ar părea mai fermă decât e.

1. Între cel mai rapid și cel mai lent server e o diferență de treisprezece ori

De la 0,217 s la 2,81 s, timp de răspuns curat, fără nimic descărcat încă. Plus unul măsurat la 3,14 s pe cerere unică.

Sub 0,5 s nu simțiți nimic. Peste 2 s, pagina e albă suficient de mult cât vizitatorul de pe telefon, în mișcare, să se răzgândească. Nu e o metaforă: e intervalul în care se pierd oamenii care ar fi sunat.

2. Cel mai rapid server ducea cea mai grea pagină

Site-ul cu 0,217 s încarcă 66 de fișiere CSS și 64 de JavaScript. Altul, mai lent, ajunge la 68 și 63 — 131 de fișiere pentru o pagină.

Merită înțeles de ce nu se contrazic. Timpul de răspuns e cât îi ia serverului să înceapă să trimită. Numărul de fișiere e cât are browserul de descărcat după aceea. Un hosting bun ascunde prima problemă și nu o atinge deloc pe a doua — mai ales pe o conexiune de telefon, unde fiecare fișier e o cerere separată.

La celălalt capăt al portofoliului sunt site-uri cu 1 CSS și 2 JS, sau 2 și 3. Aceleași tipuri de afaceri, aceleași lucruri afișate.

3. H1: trei pagini principale n-au niciunul

La trei site-uri, pagina principală nu conține niciun <h1>. La alte patru sunt două sau mai multe — pe unul, șase.

H1 e propoziția care spune despre ce e pagina. Când lipsește, rămâne title-ul din tab și ce ghicește Google din restul textului. Când sunt șase, niciunul nu mai contează. E cea mai ieftină reparație din toată lista și cea mai des amânată.

4. Cinci pagini principale n-au meta description

Nu e o penalizare. E doar renunțarea la singurul text din rezultatele Google pe care îl scrieți dumneavoastră. Când lipsește, Google compune ceva din pagină — de obicei prima frază care îi iese la îndemână, uneori un fragment de meniu.

5. Șase site-uri aveau o problemă de sitemap

În forme diferite, aceeași clasă de greșeală:

• robots.txt trimitea la trei adrese de sitemap care nu există;
• alt robots.txt întorcea conținut gol, deci nu declara nimic, deși sitemapul exista și avea 390 de adrese;
• un sitemap nu mai fusese regenerat de trei ani și nici nu era descoperibil;
• unul declara 17 sitemapuri pe http://, în timp ce indexul real avea 6, pe https://.

Toate patru sunt urme ale unei mutări: schimbarea domeniului, trecerea pe https, schimbarea pluginului de SEO. Fișierul a rămas cum era, nimeni nu l-a mai deschis. Două dintre ele au fost reparate în trei zile de la semnalare și reverificate.

6. Analytics nu se vedea în HTML pe 8 din 11

Cu o precizare importantă: absența din HTML nu dovedește că nu se măsoară nimic. Codul poate fi încărcat dintr-un fișier JavaScript, printr-un plugin de tip Site Kit sau de pe server. La cel puțin unul dintre site-uri aproape sigur există.

Merită totuși verificat pe fiecare, cu Tag Assistant sau din consola browserului. Un site care nu măsoară nu e o problemă tehnică. E o problemă de decizie: peste șase luni nu veți ști ce a funcționat.

7. Patru site-uri rulează constructoare de pagini vechi sau abandonate

Nu spunem care și nu spunem versiunile. Motivul e simplu: o listă publică de „acest site rulează exact acest lucru neactualizat” e un serviciu făcut exact cititorului greșit.

Ce se poate spune public e mecanismul, și l-am scris separat, în articolul despre licențele expirate.

8. Un site răspunde 200 la orice adresă inexistentă

Scrieți orice după domeniu — o greșeală de tastare, o adresă veche, orice — și primiți o pagină, cu cod de răspuns 200. Nu 404.

Pentru vizitator e derutant. Pentru Google e mai rău: fiecare link greșit de oriunde de pe internet devine o pagină „validă” care poate ajunge în index. Sunt situații în care asta a umplut indexul unui site cu mii de adrese care nu însemnau nimic.

Ce puteți verifica singur, în zece minute

1. Ctrl+U pe pagina principală și căutați <h1. Câte sunt? Ar trebui unul.
2. În aceeași sursă, căutați name="description". Există? E despre pagina asta?
3. Deschideți site-ul-dumneavoastra.ro/robots.txt. Ce sitemap declară? Deschideți-l — răspunde?
4. Adăugați /xyz-nu-exista la adresa site-ului. Primiți o pagină de eroare sau o pagină normală?
5. Rulați pagina principală prin PageSpeed Insights și uitați-vă la numărul de cereri, nu doar la scor.

Patru din cele cinci se rezolvă într-o după-amiază. Sunt și cele mai ignorate, pentru că niciuna nu se vede din afară: site-ul arată bine în timp ce toate cele cinci sunt greșite.

Dacă vreți verificarea făcută pe site-ul dumneavoastră, e primul lucru din optimizarea SEO, iar dacă ce iese e prea vechi ca să merite reparat bucată cu bucată, atunci discuția e despre refacere. Ca lucrurile astea să nu se strice iar peste doi ani, există mentenanța.